Translate

duminică, 5 septembrie 2010

N'aimez que moi!


"Danser, du regard et des mains apprivoiser
Danser, fermer les yeux ne surtout plus penser
Du bout des doigts te toucher te troubler
Tomber, dans cet orage mourir foudroyé
Dans ce volcan, me perdre et m'y brûler
Aime-moi
Comme une parenthèse, une pose une trêve, un vide ou je me noie
Comme l'amour en rêve sans interdit sans règle ne plus penser qu'à ça
Et comme un sacrilège assouvir le cortège de mes désirs de toi
Et j'arrête le temps respire à contre temps ne respire presque pas
Je trace le chemin de la bouche de mes mains te dessine la voie
Et c'est moi qui décide qui t'emmène et te guide et dispose de toi
Aime-moi..." (Claude Barzotti, Aime-moi)

"Conceput in perioada primului razboi mondial si invaluit in tragedia care a curmat atatea povesti de dragoste, era un omagiu adus iubirii fragile si inocente si farmecului desuet al cartilor postale. Metaforic, era imaginea sarutului lasat pe obraz poate pentru ultima oara, si briza suava pastrata de o scrisoare in transeele lui 1916." (descrierea completa aici)

Cum sa reproduci percutarile un parfum pe care nu l-ai simtit si purtat vreodata? Intocmai cum ai descrie o iubire care nu a existat, halucinant de febrila si intinsa fiindca necunoscand primordiu nu stie nici sa agonizeze, nu se abandoneaza docila canoanelor si uniformitatii pernicioase. E usor straniu, arsita trecutului olfactiv netrait iti mistuie retina si privirea ti se topeste peste recipient in sclipiri harazite sa ii palpeaze curbele si insertiile luxuriante, asimilandu-le si sedimentandu-le, dupa cum degetele tale pastreaza senzatia indusa artificial de visul rasfirarii printre alte degete, al inclestarii in vesnicia inimilor, in fezabilul celei din urma clipe ce tresalta in cea dintai intersectie. Printre pleoapele deschise spre firidele imaginatiei se preling scintilatii de chihlimbar efervescent si voluptuos, la fel de vertiginoase si tulburatoare ca dansul fara cusur al trupurilor ce isi picteaza simbioza fara sa o fi cunoscut si isi unesc aripile fara sa le fi apropiat. N-a fost, si totusi este. Nu ai atins, si totusi ochii si palmele tale pastreaza aievea cosumptia extazului neinfaptuit dar intuit.
Cataracta de miresme opulente si imbietoare iti impresoara narile cu vanitatea privilegiului de a te infrupta vorace din siropul de trandafir bulgaresc si violete calandrat prin impletitura bogata de iris, liliac, ambra si santal, suflate cu pulberi vanilinate, tot astfel cum sfincterele memoriei olfactive elibereaza particulele iluziilor unor sarutari infiltrate ca un stindard in pielea infasurata in miez auriu si catifelat de pepene, in asfintit si in valuri, in dorinta de a poseda si a retine. Poate miroase a fericire, a vortex launtric descatusat si incandescent, asemenea nectarului de purpura ce curge prin venele cuprinse de infiorarea patimii de a-ti lasa sufletul navalnic sa rabufneasca si sa se suprapuna extensiilor altui suflet la fel de impetuos.
Gustul floral-ciprat al decadentei iti invaluie esofagul intr-o dulce exaltare, invadandu-i si supunandu-i celulele cu nevoia imperioasa de a se hrani iar si iar, intocmai precum organele simtirii netraite si nedetonate par a-si imagina si intinde nervuri conductoare de seva consistenta si revigoranta a unor soapte nerostite pentru a nu se irosi dincolo de hlamida protectoare a incifrarii launtrice, unde bulbii lor se pot rasfrange fara intinari si osanda. E savoarea lichidului ce-ti invesmanteaza existenta cu atomi de aristocratie si unicitate, deopotriva cu lava imanenta ce sculpteaza stalactite in constiinta ferventei celor ce ar fi putut sa fie si nu sunt, ori au fost si nu mai pot sa fie.
Si tu pouvais t'imaginer son odeur sans le sentir et l'embrasser sans le toucher, puis je pourrais m'imaginer comment serait-il que tu m'aimes et que je t'aimes. N'aimer que moi, n'aimer que toi...
  • Nucleul articolului mi-a fost daruit de Zuze, care intr-o expansiune a miresmelor preferate au strecurat si acest Caron a carui denumire mi-a rezonat in suflet. Si m-am gandit cum ar fi sa descriu o aroma numai de la un ansamblu de cuvinte si o fotografie, caci poate astfel as putea descrie si magia unor simtiri pe care nu le-am trait.

9 comentarii:

  1. Mi-era dor parca de cateva cuvinte in franceza.....mai ales de acest gen....poezia e dinamica...cel ce-si evoca simtirile pare a sti ce spune...si versurile par a fi tintite cu mare precizie spre "undeva anume"

    RăspundețiȘtergere
  2. spre cine nu a fost,spre ce nu a fost....sau poate spre nevoia mea de a-mi planta jaloane pentru a face traseul mai spectaculos si a-mi ascuti simturile.Cred ca si eu fac parte din cei ce s-au aruncat candva in apa de care le era groaza in ideea ca disperarea ii va face sa pluteasca instinctual. Tehnica nu imi folosise la nimic.
    Nici acum nu ma descurc prea bine cu inotul.Probabil ca de data asta ar trebui sa-mi caut o mare mai adanca,si in loc de 2 ture de bazin apoi am sa dau 4.Evident,daca supravietuiesc. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. sau una mai sarata....mult prea sarata sa-ti fie draga.....dar suficient pentru a te tine la suprafata....

    RăspundețiȘtergere
  4. La suprafata ma va tine intotdeauna convingerea ca mai bine traiesti prea putine decat prea multe,regretele sunt de mii de ori mai recomfortante decat remuscarile.Fiindca viitorul il mai pot scrie,dar trecutul nu l-as putea sterge.Oricum am obiceiul sa-mi dramatizez existenta si sa-mi exacerbez gandurile fiindca am vesnic nevoie de inspiratie si nu o gasesc in lucrurile simple.

    RăspundețiȘtergere
  5. este urat rau de tot cand iti dai seama ca aproape ai terminat cerneala si nu-ti mai ajunge sa scrii acel capitol al viitorului care "ar face toti banii".....cat despre trecut nu te vad suficient de "rea" sa faci lucruri pentru care sa ai remuscari apasatoare......poate suficient de ganditoare....

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca daca as putea sa fiu rea,si mai ales egoista,as fi infinit mai fericita.Oricum nu imi pare rau ca nu ma iubesc pe mine mai presus de orice, ci ca nu ma pot inchide cuvintelor si faptelor ca sa nu ma mai doara.Pana si rautatile pe care le regasesc uneori pe blog ma ating,e trist cand stii ca viata ta a fost un sir nesfarsit de renuntari,restrictii,principii tocmai ca sa te pastrezi nemurdarita si ajungi sa fii tavalita in noroi doar pentru ca cineva nu se simte bine daca nu te coboara de pe un piedestal care nici macar nu exista.

    RăspundețiȘtergere
  7. hihi :) ce dragut! Ai descris foarte bine parfumul si senzatia pe care o simti purtandu-l, desi nu l-ai incercat niciodata :) Cred ca m-ai facut sa ma indragostesc de el si sa-l inteleg mai bine, desi pana acum nu ma atragea foarte tare. Il am de vreun an, insa abia daca m-am parfumat de 4 ori. Mi se parea greu, sufocant, nepotrivit starii mele de spirit. Cand il purtam ma gandeam la femeile pentru care a fost creat si la perioada aceea, insa nu am rezonat cu el.
    Acum, ca traiesc oarecum aceeasi senzatia- iubitul meu fiind plecat la Londra pentru 2 luni- parca il inteleg mai bine! Nu este autosugestie, doar ca ilustreaza foarte bine dorul si dorinta de a-l avea aproape pe cel iubit!

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos...M-ai facut sa-mi doresc macar sa miros acest parfum...

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc.
    Eu mi-as dori sa il am....nu stiu daca sa il folosesc,ci pur si simplu sa il am.Exact ca pe un ravas parfumat,martor al unui timp ce nu a venit si poate nu va veni niciodata.Cred ca-i cea mai frumoasa denumire pe care am intalnit-o,nu poate fi decat special.

    RăspundețiȘtergere