Translate

luni, 22 noiembrie 2010

LA FEMME 1618. Son aide, 3Chenes creme anti-rides.



Avand ocazia sa citesc recenziile voastre in toata aceasta perioada, am observat printre altele ca denumirea a starnit controverse, multe dintre voi incercand sa elucizeze misterul din spatele cifrei. Incerc si eu, in felul meu.

De ce 1? Pentru ca in ciuda identificarii unor coordonate generale ce contureaza anumite sabloane comportamentale in care femeia se desfasoara actional si intentional, senzorial sau rational sub imperiul influentei bagajului psihic si contextului individual si extern, fiecare piesa se bucura de unicitate si irepetabilitate in platitudinea si ternul diversitatii ansamblului. O societate este in esenta un mecanism, un ansamblu ce nu poate subzista si functiona in lipsa unor norme si cutume care insa ar trebui intelese drept schelet pe care fiecare il imbraca dupa propriile aspiratii si posibilitati, astfel incat desi pana la un punct exista suprapunere, ea nu se refera decat la fundatia edificiului. Femei frumoase, femei urate, femei puternice, femei slabe si vulnerabile, femei ce au invins prejudecati, epoci, cuvinte, timp, boli aparent incurabile, sau femei care au cedat vlaguite in fata concursului de imprejurari, destin, genetica, stil de viata si mentalitate. Indiferent ca au chipuri sculptate a caror frumusete statuara magnetizeaza, ori obraji brazdati de cicatrici ce le vor aminti pe viata clipe dureroase si triste, indiferent ca poarta pe incheieturi bratari fastuoase ori semnele unor cusaturi drept dovada ca renuntarea la viata le-a fost negata cu disperare de cei din jur. Fie ca respira senzualitate prin toti porii, imbracandu-si trupurile voluptuoase in materiale fine si croieli fabuloase, fie ca rochia inchisa pana in gat ascunde trauma si disperarea traite ca femeie atunci cand ti se taie o bucata din trup, una atat de adorata si poetizata de-a lungul veacurilor.
Toate iubesc si urasc cu patima sau cu resemnare, lupta pentru fiecare frantura de viata ori dimpotriva se lasa prada cursului uneori aberant si nedrept al firii. Dar fiecare o face in felul ei, si fiecare merita sa fie fericita si mai ales iubita, dincolo de darnicia naturii sau de diformitati. Carcasa nu face sufletul mai putin pretios, dupa cum nici sa il ridice nu poate.

De ce 6? Pentru ca, asa cum auzeam in Last Tango cand scriam despre Monicca Bellucci, in inima unei femei bat mai multe inimi :

1. Femeia, cea mai dezgolita dintre carnurile vii (…) – Antoine de Saint-Exupery

Si Dumnezeu a creat femeia, daruindu-i drept platosa imbietoare vesminte pretioase si adornate cu pietre si dantele ale caror stralucire si distinctie au subjugat cu voluptatea lor coroane si prejudecati, pulberi de matase ce desfata decadent si dulce piele si simturi, perle desavarsite in peplumurile lor sidefii si plapande, arome bogate si mistuitoare spre a-si polei treacatul cu "nu ma uita"…nu stia, oare, ca mai de folos ii sunt hlamide otelite si coifuri impozante si infioratoare, menite sa pecetluiasca si sa vegheze frantura debila de sinidisis si sange adapostita in trupul de sticla si nisip ars? Ca nicio catifea, cat de rara si nestemata, nu va putea mangaia trupul sleit de vise si pustiit de lacrimi ce topesc in scurgerea lor tegument si zambete, sapand cavitati de negura si lasand firide prin care sa se strecoare deznadejdea letargica? Ca nicio perla, neintrecuta in raze si intindere, nu va avea forta sa lumineze ganduri si carari pierdute pe veci in golul senzatiei ca totul e cumplit si zadarnic? Ca praful de carbune si picaturile de crema purpurie pe care si le va presara peste reliefurile armonioase ale cutiei de sticla nu vor ascunde vocile asurzitoare si dansurile halucinante si disperate ale atator sperante sfasiate pana la dispersie? Si cum mireasma de zmeura mocnita si imbatatoare n-o sa insereze sufletului incarcat cu amintiri putrede si triste campuri de primavara, fragede si rabufnite in mii de aripi colorate si balsamice? Oda tie, cea dintai dintre fapturi, caci iti lichefiezi cu patima suflet si trup de mii de ori intr-o viata si nu iti suprimi simtirea. Tu stii ca in trupurile inchegate impotriva sufletului, aplatizandu-l, dulcele extaz al nepasarii e coma metastazica. Tu alegi sa simti, cu sange si carne dezgolite de ghiarele amaraciunii.

2. "Din pasiunea unei femei izvoraste viata eterna." – James Clavell

Pentru ca iubirea ei hiperbolica si incisiva, gata sa sfasie pentru a apara sau sa se autoflageleze pentru a-si castiga dreptul la fericire prin suferinta, curata si sanctifica cuvinte, trupuri, clipe si drumuri. A zburat dureros cu propriile-i aripi, printre spini, pana la stele. A invatat aruncandu-se cu patima spaimei de a nu desira iubirea forta cu care poti sa te ridici sau lasitatea cu care esti destinat sa te prabusesti, si a crezut pana la capat chiar daca procesul i-a smuls si ultima farama de luciditate si a martirizat-o pana cand oasele si arterele au plesnesnit de tristete si epuizare. Ar fi putut sa pasesca pe varfuri pana la final, amortita, resemnata si goala, dar a preferat sa plutesca in eternitatea prapastiei spre implinirea visului…sau spre pierzanie. Doar impingand limitele durerii a devenit suficient de crancena incat sa accepte si sa infranga supradoza de viata inainte sa o copleseasca si sa-i intineze ori rapeasca campul de maci din suflet. Pasiunea unei femei sterilizeaza prin puterea de a se jertfi pe sine insesi pentru o singura sansa la viata a simtirilor : “Vreau sa-ti spun cu ultima mea suflare ca te-am iubit intotdeauna. As vrea mai bine sa fiu o fantoma, plutind alaturi de tine ca un suflet condamnat, decat sa intru in rai fara tine”.

3. "Vis voi fi şi din mine se vor înălţa himere şi se vor hrăni cu sângele trandafirilor, atunci când spinii îmi vor străpunge degetele până la os, în zori de viaţă. Dacă tu vei fi vis, va trebui să sădesc grădini imense de trandafiri şi să-ţi aduc în zori tributul. Degetele mele să fie rănite şi să doară, să simt că trăiesc a infinita oară această senzatie." – Mariana Fulger

Numai femeia e capabila de catharsis. Nu schingiuieste clipa cu prejudecati si temeri, sperand doar ca o va putea resuscita candva spre a-i sorbi vesnicia ratata, fiindca stie ca nu va mai veni in stare pura ci amestecata cu dezamagirea ei ca nu a fost dorita si regretul femeii ca nu a stiut sa si-o doreasca. Cum astfel ar fi prea scarbita sa i se supuna si va fi prea nevrednica sa o cuprinda. "Am fost", indiferent de extrapolare, nu va renaste in "acum", dupa cum "nu am fost" nu va renaste in "maine". Oricat ti-ai dori, trecutul, fie ca ai generat sau ai secatuit, ai inserat sau ai extirpat, ai declansat sau ai stins, nu ti se va mai infiltra vreodata sub aceleasi dimensiuni si aceeasi forma, si tot ce ai pierdut ramane pierdut. Trebuia sa il traiesti ca intreg nu ca parte, sa nu te gandesti ca dincolo urmeaza chiar si numai o secunda in care vei avea puterea sa rostesti vietii ganduri si simtiri ucise ori sa ucizi ganduri si simtiri rostite, caci orice secunda ar fi mult prea tarzie ca sa mai conteze. Si-atunci, femeia gusta pana la ultima picatura faramele ce le poate smulge vietii, chiar daca intensitatea lor o secatuieste de puteri si otrava fortelor inegale si a dozei necontrolabile ii sectioneaza celulele si ii electrizeaza sangele cu prea mult, prea greu. Va muri oricum candva, nu are niciun rost ca pana la moartea trupului sa adaposteasca un cimitir diform de vise neimplinite si negate. Adevarata moarte este avortul de inimi.

4. "Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii." – Grigore Vieru

Fiindca intr-un suflet de femeie a rabufnit toata fericirea lumii si au erodat fara mila mari sarate si netarmurite ale deznadejdii mai adanci decat universul. S-au oglindit bucurii senine sau febrile, pulsandu-i in vene lava inaltatoare a culmilor pe care si-a arborat stindardul si disperarea ca viata sa nu se opreasca atunci pentru a putea gusta toata voluptatea clipei de extaz, dar si tristeti sfasietoare ale neputintei de a zbura libera spre vise. Prea aproape de Cer a planat mereu infestata cu rasuflarea fioroasa a razelor ce nu admit nesabuinta comparatiei prin alaturare si care topesc si incinereaza orice indrazneala a formelor si substantelor net inferioare. Prea jos, s-a zdrobit de stanci ori sulite ascutite menite sa strapunga si posede prin intinare urmata de aproprierea celor ce sfideaza cu omogenitatea si complexitatea materiei intunericul si frivolitatea propriei existente. Si desi destoinicia si rapiditatea cu care le-a survolat survolat au salvat-o de prabusire, la final are atatea excoriatii si e asa murdara de praf si ranchiuna incat simte gustul infrangerii si de pe cea mai inalta culme. Dincolo de ea, nimic nu a putut trece prin plasa de colti si cioburi si sa ramana om. Un om ce poarta in pantece si pe umeri extazul si agonia unui univers.

5. "Descopeream femeia si, pe masura ce inaintam, ma rataceam in salbaticia ei." – Ionut Caragea

Un barbat nu va sti niciodata cat de adanca si impovarata e o apa, nici macar atunci cand trece descult prin ea scrutandu-i undele cu priviri determinate si iscusite spre a se plimba in voie pana la malul celalalt. Ii sparge fara noima si rost armonia luciului, cu pasi grei si sacadati, doar ca sa isi demonstreze dexteritatea in a supune chiar si ce i se scurge printre degete, particule de aer sau picaturi de apa, o contorsioneaza si framanta in pumni afundandu-si soliditatea fortei in delicatetea stofei. O inlantuie si inchide in cutii de plastic si metal, privind satisfacut forma pe care i-a dat-o asemenea unui artizan de vieti. Se simte stapan si gigant. Trist, firea lui incapabila sa foreze dincolo de un anumit nivel nu vede ca e inca libera si infinita, ca desi i-a pus margini intre ele curge nestingherita, cu ganduri si simtiri la fel de aprige, cu fericirea sau noaptea ei. Un suflet salbatic inchis intr-o cusca nu va fi niciodata imblanzit, e doar amortit de disperarea si neputinta de fi iarasi liber, dar va muri la fel de salbatic fiindca cei nascuti sa poarte lava in vene se sting cand li se toarna in loc sirop cald si indoit.

6. "Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc." – Cella Serghi

Nu-i nimic mai trist decat sa fii iubita cu ochii. Podoabele fara fond slutesc de sclipiri esenta imbatand-o de gloria recipientului si el ce iubeste cu ochii nu va mai iubi autentic cu sufletul. Va dezonora cu priviri ce-i zamislesc pacatul greu al vanitatii, si va indeparta de embrionul simtirii palpabile prin ascensionarea pe un altar covarsitor in fata caruia se va simti apoi prea umil si istovit de ruga. Doar selectia savarsita cu resursele launtrice, desi ea insesi generatoare de hlamide argintii tesute cu fire semete si imbibate in viciul biruintei, va infiera cu o adoratie ce ameteste afectivul si nu globii oculari. Numai inchinandu-se sufletului barbatul va putea glorifica trupul purtator, posedandu-i simtirile pecetluieste invelisul supus iminentei polemicii intre atatea priviri insetate de desfatare. Cu nimic nu-i mai presus cel ce se imbata cu forme si le inlantuie cu franghiile infame ale capriciilor nemasurate, caci nu va putea impiedica profanarea lor cu dorinta de a intina a celorlalti. Numai iubind fondul ii scrijeleste pe piele blazonul suveran, ii cotropi fiecare picatura de sange si fiecare celula cu imposibilitatea de a mai exista independent, invelind iubirea in vesnicie.

De ce 8 ? Pentru ca pot sa enumar. Piramida lui Keops, Gradinile Suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus, Templul lui Artemis, Colosul din Rhodos, Fardul din Alexandria, Mausoleul din Halicarnassus, FEMEIA si sufletul ei mai adanc si mai incarcat decat marea.






Revenind la scopul articolului, acum doua saptamani, in urma manifestarii interesului pentru campania desfasurata, Mihaela mi-a oferit spre testare crema anti-age 3Chenes alaturi de o portie generoasa de mostre despre ale caror intrebuintare si beneficii am sa povestec curand.

Nu mi-am dorit-o doar ca rezultat stimulat de principiul “tot ce e gratis e binevenit”, desi subscriu fara rezerve ideii ca orice dar vine din suflet si ca valoarea sentimentala il infrumuseteaza dincolo de considerentele materiale sau estetice. Doar ca nu as solicita niciodata ceva care prin definitie nu se potriveste particularitatilor si asteptarilor mele, nu imi permit sa comit greseli in ingrijire si tratare pentru ca pielea nu mai are supletea si capacitatea de regenerare de la 16-17 ani, incat sa pot corecta deserviciile pe care le-ar aduce un aport la un exces sau o diminuare la o lacuna preexistente. Nu vreau sa fiu ipocrita, ce ma opreste hotarat si implacabil nu este in primul rand onestitatea fata de ceilalti, in sensul ca i-as lipsi de ceva ce le-ar folosi cand stiu ca eu oricum nu am ce face cu ea, ci onestitatea si precautia fata de mine insami. Lacomia cosmetica, desi exista, nu ma va determina sa pun pe fata/corp tot ce imi cade mana, fara discernamant.

Am considerat deci ca am circumstante atenuante sa indraznesc sa ma inscriu in campanie, pentru ca pielea mea a trecut de-a lungul anilor prin experiente neplacute, din ignoranta datorata varstei dar mai ales informatiilor insuficiente fiindca nu existau forumuri si bloguri ci doar reviste supuse importantei publicitatii pe o piata cu abudenta de contracandidati. Cumparam aiurea, dupa stralucirea cuvintelor si imaginilor din editoariale, si nu intelegeam ca tenul nu e joc de noroc, ca nu poti merge sa il schimbi dupa ce strici si o sa traiesti cu el asa cum ti l-ai ingrijit sau neglijat. Astfel, aplicand haotic orice crema, lotiune si potiune de care auzeam, indiferent cat de puternica fata de problemele mele si deci aberanta si agresiva, am ajuns sa am pielea foarte subtire si sensibila. Mi se inroseste usor si la orice atingere inclusiv demachiat, la frig, la cald, si din pacate si pe sistem nervos alegandu-ma cu un soi de urticarie cand ma enervez foarte tare. E un ten atipic, mixt, cu indizolubilele neplaceri provocate de sebum, dar in acelasi timp descuamat si impermeabil in sensul ca ma trezesc ca imediat dupa aplicarea cremei/fdt are un aspect ponosit, aspru, cu scuamele evidentiate – ori pielea mixta sau cea grasa, dincolo de neplaceri si corvoada, e de regula neteda si moale, chiar necesita texturi pudrate, silky, spuma, crema/lichid pudrat/a, pentru a “usca” si matifia eficient. Sau si mai grav, am surpriza sa dau jos unele crème sau fonduri de ten sub forma de franjuri, pur si simplu nu fac priza cu pielea mea.

Am ajuns sa am linii, si nu doar de expresie, nu sunt grave si notabile dar exista si se vede ca nu am gene bune care sa imi asigure prezervare fara eforturi prea mari. Imi tot propuneam sa imi cumpar antirid, am avut mai demult L’Oreal Revitalift acela cu 2 recipiente, rosu si alb, si pe langa ca era comedogenic nu mi s-a parut a avea vreun efect pozitiv asupra “tintei”, nici macar nu am folosit tubul pana la capat pentru ca mai mereu observam iritatii difuze.

  • Ce spune eticheta? “Cu o textura onctuoasa si fondanta , parfum floral subtil aceasta crema va va fermeca datorita proprietatilor sale .
    Reinnoire celulara , hidratare , regenerare si protectie antiradicali liberi sunt efecte obtinute datorita ingredientilor prezenti : canepa , susan , jojoba ( efect antiage ) , KOLLAREN® ( fermitate / reinnoire celulara ) , siliciu ( antiradicali liberi / restructurant ) , nalba , anason ( hidratare ) .”

Am sa spun ce imi place cel dintai la 3Chenes : onestitatea fata de consumator, ambalarea beneficiilor promovate intr-o maniera decenta, moderata si credibila. Se mentioneaza ca dupa o folosire de 28 de zile, toti voluntarii au constatat o diminuare cu 28% a numarului de riduri si cu 11% a suprafetei ridate. Un procentaj ce nu frizeaza absurdul asemenea altor crème antirid cu traditie in domeniu si cu multe zerouri la pret, care promiteau rezultate aberante si mai demne de bagheta magica decat de o simpla crema. Ma dezgusta sa vad cum sunt promovate drept alternative la lifting si botox, cercetatorii au explicat de nenumarate ori ca dupa ce ridurile se instaleaza si adancesc, avand nevoie de umplere si nu de usoara netezire si hidratare, in afara de fillere nu exista nimic care sa le reduca pana la disparitie. O crema nu poate patrunde atat de adanc cum o face un ac, si nici substanta nu are puritatea si intensitatea necesare efectelor spectaculoase. Poate daca nu am mai avea asteptari de poveste nu am mai trai nici dezamagiri de cosmar. Bineinteles ca renunti sa o mai folosesti dupa 2-3 saptamani cand ei scriu acolo ca ridurile dispar in proportie de 90%, conturul e refacut, textura reinventata. Insa cand ti se precizeaza de la inceput rezultate fezabile, increderea ta creste. De ce nu, poate si efectul placebo functioneaza.

Textura este fina, creme gelee, as putea-o numi fondanta dar fara sa fie silky sidefata asa cum se intelege de regula prin termen in sfera esteticii. Se absoarbe perfect si lasa fata neteda, nu stiu daca neaparat structural, dar atunci cand o atingi e moale si fina, fara a fi insa onctuoasa si neplacuta la vedere. Multe creme anti-age au o textura prea grea si bogata, tind sa hidrateze rapid si pluseaza cu aceste ingrediente neluand in considerare ca o piele care are probleme cu sebumul nu se va comporta si nici nu va arata bine in asemenea situatie. Sunt foarte putine ce pot fi folosite si pe astfel de tenuri, si mai ales care sa garanteze eliminarea ingredientelor de tipul parabenilor, care pe langa ca nu-s blande si prietenoase pot cauza reactii urate, cea mai des intalnita fiind imbacsirea porilor si implicit “razvratirea” lor.

Culoarea este alb-rose, diafana, sugerand suplete si imponderabilitate cum de altfel se si comporta.

S-a vorbit mult despre miros, osciland intre floral si medicamentos sau chiar petrolier. Nu pot sa identific exact a ce miroase, dar din secunda in care am desigilat-o mi-a amintit perfect de primul parfum mai de soi pe care am reusit sa mi-l cumpar candva prin generala. Nu era brand de lux, ci medium cum sunt acum cele de genul Coty, era o sticluta ovala, asemanatoare acelora cu pompita atasata, si lichidul avea culoarea ambrei aurii. Mirosea mai puternic decat percep crema si era total indecent pentru varsta aceea, cand toate eram adeptele parfumului spray L’Amour, Tahiti, Impulse s.a.m.d si prietena mea imi facea mereu reprosuri ca e strident si ca o ameteste. Nu stiu daca mai am sticluta, am inceput sa le colectionez mult mai tarziu, dar stiu sigur ca avea in denumire termenul “Paris”. Asa ca pentru mine mirosul cremei nu putea fi decat atragator, evocandu-mi amintiri care mi-s dragi si o libertate si seninatate pe care nu am sa le mai am vreodata. Da, nu are o aroma insesizabila si nici neutra, dar nici respingatoare nu mi se pare incat sa ma impiedice sa ma mai bucur de crema in sine. Pentru mine e placuta, nu am senzatia ca port parfum sa ma simt stanjenita de ideea ca mi-am pus alcool si esente pe fata sensibila.

Nu stiu cat de eficienta este pe tenurile cu adevarat afectate de riduri profunde si pierderea supletii pielii, aspectul acela pufos, insa mie mi-a prins bine pentru ca stimulata de cerintele campaniei si de entuziasmul testarii, mi-am aplicat-o ca la carte ingrijind cu si mai multa atentie pielea incat sa fie cat de cat neteda ca apoi sa nu dau vina pe 3Chenes ca nu a facut minuni pe o piele buna de raschetat de rugozitati. Pielea s-a netezit in jurul ochilor, eu am aplicat-o mai ales punctual pentru ca mi-am dorit sa testez in rest Lierac Mat Chrono pe care mi-l dorisem atat. Habar nu am daca nu cumva a influentat rezultatul si faptul ca am trecut de la nimic la o crema, poate si alta aplicata riguros ma ajuta, dar stiu sigur ca pielea s-a destins si luminat. Am pus si putin si mult, indiferent de grosimea stratului se absorbea perfect fara sa straluceasca apoi. Pipaiam si era o senzatie placuta de moale.

Ambalajul e armonios si curat, elegant dar temperat, nu are ostentatia recipientelor hi-tech si SF promovate de firme rezonante, dubland sau tripland pretul produsului. E undeva la mijloc, nici girly nici luxurious, cat sa atraga si sa satisfaca pretentii dar fara sa intimideze.

Am sa continui sa o folosesc, mi se pare o crema buna care in timp poate ajuta pielea sa se mentina si sa arate luminoasa si sanatoasa. Momentan nu mi-as permite insa sa o cumpar si sper sa imi ajunga cat mai mult, pana acum mi s-a parut spornica, texturile creme gelee au avantajul ca acoperi o suprafata mare cu o cantitate infima, ce ii “mangaind-o” cu pulpa degetelor.

3 comentarii:

  1. 1.618 este numarul de aur sau proportia divina. reprezinta perfectiunea
    vezi la mine mai multe detalii daca vrei:)
    Oricum, ffffff misto abordarea ta! Congrats!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Zuz.
    Stiu,eram o devoratoare a serialului "Doing da Vinci" difuzat acum cativa ani pe Discovery. Filmul in schimb m-a naucit, nu am inteles nimic...mi-am propus sa citesc cartea dar n-am mai ajuns la ea.
    Mi-a facut placere sa recitesc informatiile expuse de tine, eu nu le mai tineam minte acurat ci doar ideea, ma si sperie un pic abordarea asta pana in ultima particula. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Abia acum ma apuc sa citesc si eu descrierile .... Foarte interesanta abordarea ta si foarte documentata . Ma surprinde si bucura in acelasi timp interesul crescut al bloggeritelor in a intelege cosmeticele . Iti multumesc mult Ramona . XOXO

    RăspundețiȘtergere