Translate

miercuri, 22 septembrie 2010

Pudra compacta Anti Shine Mattitude ASTOR


Desi uneori am zile in sir in care nu deschid portfardul si nu am chef nici macar de indispensabilul meu dermatograf(daca am ochii conturati exista 50% sanse sa ma simt bine in epiderma mea), nu m-as putea dezice in veci de pasiunea pentru machiaj si cosmetice. Exista produse pe care le caut si le folosesc din pura pasiune vizuala si rasfat ori intrigata de reclame grevate obligatoriu pe recenzii, si produse de care am nevoie desi mi-as dori sa nu fie cazul. Daca ar fi sa optez pentru numai 2 artificii de care nu ma pot lipsi, pe langa kajal sau eyeliner sunt silita sa optez pentru pudra/fond de ten. Am un ten ciudat, mixt si cu tendinte de stralucire, dar in acelasi timp continuu deshidratat si descuamat. In principiu am nevoie de matifiere chiar puternica, dar astfel de produse nu fac decat sa imi accentueze si exacerbeze scuamele si liniile fine cu care incep sa ma pricopsesc datorita calitatii si mai ales elasticitatii mai putin bune a pielii. Ca urmare, cea mai proasta idee de care pot da dovada ar fi sa folosesc un fond de ten tipic matifierii si long lasting, cu pudra inclusa. Texturi de genul lichid pudrat ori crema-pudrata, spuma, voal de matase - L'Oreal Cashmere/Infaillible/Accord Parfait, Estee Lauder Ideal Matte, Maybelline Dream Matte ori Super Stay, Revlon Colorstay, Vichy Normateint sau La Roche Toleriane. Singurele care arata bine sunt cele lichide si cat mai light, care desi nu ma ajuta prea multe ore sa matifiez acopera decent si arata natural. M-am impacat foarte bine cu Max Factor Seamless si Maybelline Pure Makeup, ambele scoase din fabricatie si implicit distributie. O vreme am reusit sa le mai gasesc ramase, dar cum in Craiova nu exista decat foarte putine locuri ce le comercializeaza am epuizat rapid sansele si desi stiu ca in Bucuresti trebuie sa mai fie pe undeva nu reusesc sa ajung. Ar fi cam complicat sa ma urc in tren singura sau sa bag benzina pentru 500 km doar ca sa imi caut un fond de ten de 25 lei in carul cu fan. Asa ca lately, plictisita si dezamagita de insuccesul identificarii unui substitut potrivit si multumitor, am ramas mai mult la pudre. Stiu ca nu-i asa o idee buna caci e mai agresiva si poate usca excesiv, dar nu am de ales caci fundatiile testate (si nu au fost putine) imi provoaca si mai multe neajunsuri incepand cu aspectul artificial, incarcat si "ponosit".
Problema e ca pudra aplicata singura implica mai multe aspecte de care trebuie tinut cont. Pentru inceput, culoarea. Peste fond de ten nu imi faceam prea multe griji nici daca era un pic mai deschisa, cumva se adaptau impreuna si nu mi se intampla sa isi modifice simtitor tonalitatea. Insa pe tenul nemachiat, in contact cu sebumul, exista riscul oxidarii si obtinerii acelui odios aspect portocaliu/caramiziu.
Textura trebuie sa fie fina caci nu mai e domolita de stratul slighty hidratant/emolient de sub, si nu cred ca isi doreste cineva sa puna pe piele ceva prafos, ca si cum s-ar fi tapetat cu faina. E drept ca poti pulveriza putina apa peste, dar tot nu se dizolva suficient particulele daca sunt prea aspre.
Din pacate, pudra anti-shine Astor nu se va numara niciodata printre recomandarile mele ci printre dezamagiri cosmetice. E un brand despre care nici pana in ziua de azi nu am o opinie clara, am folosit foarte putine produse desi au fost printre primele mai "rasate" de care am aflat atunci cand a inceput sa ma preocupe domeniul. Adica acum vreo 14 ani, cand singura revista pentru femei ce le promova era Avantaje. De fapt cred ca nici nu aparusera altele. Cu Rimmel si l'Oreal luam contact abia doi ani mai tarziu. Nu mai retin ce preturi erau la vremea aceea, oricum nu foarte accesibile pentru cei 13 ani ai mei, dar acum te poti atinge usor de ele, evident, daca nu iti cumperi in fiecare zi.
Cand e vorba de drugstore, o varianta satisfacatoare si foarte accesibila ce mi-a parvenit datorita forumurilor de beauty este Rimmel Stay Matte. Nu este foarte fina, e drept, dar matifiaza foarte bine si nu isi modifica absolut deloc nuanta, particulele fiind usor imblanzite daca pulverizezi putina apa. Nu au insa suficiente nuante asa ca atunci cand sunt bronzata cea mai inchisa, Champagne, e mult prea deschisa. Mi-a fost imposibil sa imi gasesc o culoare potrivita la celelalte branduri, singura potrivita era bronzerul cu spf20 Dior, dar sincer nu mi-o permit continuu ca sa nu mai fie nevoie sa ma gandesc la restrictionarea utilizarii ei doar la situatiile mai deosebite. Cea de la Astor a fost unica adecvata ca ton si corespunzatoare bugetului disponibil.
A costat 30 lei, am luat-o in primele zile de iunie. Mai mult decat Rimmel, pe care dadeam cca 25, dar m-am gandit ca oricum imi va ajunge mult timp fiind compacta. Nuanta este 003, cea mai inchisa, si nu pot spune ca mi s-a potrivit toata vara. De exemplu cele cu bronzul acela foarte inchis gen solar nu ar avea ce face cu ea, cred ca numai bronzerele foarte dark le mai ajuta.
Nuanta nu se pastreaza, in contact cu sebumul si mai ales peste fond de ten se inchide. Era o parte buna caci astfel se mai adapta la tenul al carui bronz continua sa se accentueze, numai ca acum ca vara a trecut e un mare minus. Nu pot spune ca devine caramizie, dar se vede ca e usor oxidata. Cel putin pentru tenul meu nu poate simula aspectul natural. Cea mai proasta idee ar fi sa treci buretelul peste tenul ce straluceste in incercarea de a matifia si retusa, e obligatoriu sa absorb inainte cu un servetel ca sa nu arate stincky.
Textura iarasi nu imi place, aparent e mai putin aspra decat Rimmel, insa nu-i catifelata si cand o intinzi arata ponosit indiferent ca aplici cu buretel sau pamatuf. Nu face priza buna cu pielea, se vede ca e strat pe strat, si nici daca pulverizezi apa nu se fixeaza cum trebuie. In plus, se deterioreaza usor, mai mereu o gasesc cu bucatele sparte sau ceva pulbere prin geanta, nu mi se pare spornica. Are cca 4 luni si au fost saptamani in care nici nu am atins-o, si cu toate astea s-a imputinat foarte mult. Am pudra matifianta YSL de aproape 2 ani, e drept ca nu o folosesc decat cateva luni pe an fiind foarte deschisa, dar totusi, inca mai exista destula.
Nu vine cu aplicator, mi se pare o tampenie sa nu puna un amarat de buretel. Nu are oglinda dar nu pot spune ca ma deranjeaza, oricum nu imi retusez machiajul decat la baie sau in masina. Ambalajul nu e ermetic, e vesnic murdar, se scurge praf pe langa iar capacul se deschide usor si risti sa o gasesti fara prin geanta. De fapt eu o tin intr-o punguta ca sa nu mai prafuiesc nici portfardul.
Si cel mai important, nu face ce spune: NU MATIFIAZA. Nici macar 1 ora nu ramane intacta, si nu pot sta cu buretelul pe fata non-stop sa o reimprospatez. Chiar si fara sa mai iau produs tot s-ar incarca aspectul. Nu aveam pretentia sa sigileze machiajul, dar nici sa fie buna de nimic.
O suspectez de efect comedogen, scrie hipo-alergenica dar eu simt ca o port, nu e deloc comfortabila, ma streseaza ideea ca sunt machiata si abia astept sa ajung acasa sa o dau jos. In primele zile chiar mi s-a parut ca sesizez incarcarea porilor si ca irita, am si renuntat la ea, dar apoi au venit cateva nunti si neavand pe moment altceva am apelat la ea. Nu am mai avut nicio problema si usor am inceput sa ii mai acord credit, insa tot nu ma simt in siguranta de parca ar fi doar o chestiune de timp pana la revolta pielii. O pastrez pentru ca inca nu am alta, dar va zbura imediat ce imi pot lua din nou Rimmel Stay Matte Champagne sau ceva mai bun.



marți, 21 septembrie 2010

Mascara the Colossal Volum' Express - MAYBELLINE


Nu pot spune ca nu pot sa traiesc fara mascara si ca daca nu am 5 tuburi de 6 feluri neincepute in sertar nu am niciunul. De fapt chiar incerc sa am doar unul ca sa il pot termina inainte sa fie nevoie sa il arunc, mai mult de 3 luni oricum nu vreau sa le tin si pentru ca devin mai dense.
Imi plac ochii accentuati mai ales ca in cazul meu intensificarea ajuta de deschiderea nuantei din hazel spre verde, insa daca port macar dermatograf ma pot dispensa de rimel. Nu-i vorba de o constientizare si auto-disciplinare subita in sensul afinitatii pentru simplitate si natural, nici pe departe fiindca ador genele bogate si incarcate. Si nici despre dorinta de a le lasa sa "respire" dincolo de compusii chimici aferenti produselor cosmetice. Ci pur si simplu de comoditate, am nevoie de ceva timp si indemanare ca sa imi imbrac genele asa cum vreau. Sunt normale atat ca desime cat si ca lungime, se vad si fara dar nu declanseaza reactii "wow!!! " caci nu am avut sansa sa fie bambi-like de la natura.
De-a lungul timpului am invatat ca produsele de tip 2in1 sunt rar o reusita, si ca nu poti face doua lucruri la fel de bine, asa incat prefer volumizatoarele in detrimentul celor pentru alungire care au obiceiul sa le separe atat de mult incat par rare si fine. Oricum ma satisface o alungire minima, decenta, ma intereseaza sa para bogate si dese si sa fie negre caci fiind saten deschis natural nu-s asa intense.
Desemenea, nu imi place sa stau jumatate de ora sa periez in cele patru puncte cardinale si nici sa dau nenumarate straturi ca sa obtin volum si sa le fac sa stea aliniate. Pentru ce acest efort cand experineta mi-a demonstrat ca exista si variante care reusesc asta repede si mai simplu? Din pacate insa, chiar si cele doua straturi pe care le admit inseamna destul la un plumper, ceea ce semnifica multa munca la demachiere. Ochii mei se inrosesc foarte usor, nici macar Sensibio Bioderma nu mi-a placut, si cu cat insist mai mult cu dischetele cu atat mai multe sanse am sa imi lacrimeze. Asa ca uneori mi-e prea greu sa imi bat capul sa "spal" genele cu apa intre degetul mare si aratator pana iau grosul ca apoi sa ma demachiez, si atunci fie nu aplic rimel fie trec o data peria doar ca sa le colorez. Si totusi, imi place machiajul complimentat de gene groase si bogate si definitiv nu as putea renunta la acest artificiu. Macar sa reduc "supliciul" doar la indepartare nu si la aplicare.
Sincer nu prea ma impac cu rimelurile Maybelline, ceva din continutul lor face sa ma usture si sa lacrimez atunci cand produsul ajunge din greseala si in ochi. Am hotarat sa spun adio celor waterproof, ale lor erau chiar prea seci si matuitoare si se mai si uscau repede, asa ca inevitabil mai traiesc si experienta contactului cu ochii. Insa am reusit sa folosesc fara probleme cateva tuburi de Turbo Boost si am ramas fidela efectului, gasind astfel ingaduinta pentru brand. Implicit, cand a aparut Colossal nu m-am putut abtine sa nu il incerc gandindu-ma ca e o varianta imbunatatita. In mare, diferenta nu prea exista.
Acum exista o problema...cel pe care il am are o textura cam subtire, mai lichida, si imi cam da de furca pana reusesc sa il aplic cat si cum vreau. Nu ii dau un minus decat cazul, totusi, l-am mai avut anterior si acest neajuns nu a existat. Cele detinute inainte mi-au dezvaluit o textura potrivita, bogata dar nu vascoasa, care cu 2 straturi si un minim periaj corect imbracau consistent si repede. Nefiind vascos, genele nu capatau aspectul acela scortos care sa iti dea senzatia ca daca le atingi se sparg sau daca le strangi incepe sa se faramiteze stratul, iar culoarea nu era matuita ci intensa, nu chiar umeda insa. Exista unele care la putin timp dupa aplicare arata asa "prafuit" ca pare rimelul ramas de acum 2 zile, la Colossal nu sunt probleme din acest punct de vedere.
Nu am capatat aspect de picioruse de paianjen, dar il suspectez in cazul exagerarii cu prea multe straturi. Cred ca 2 sunt suficiente, apoi tine mai mult de aranjarea si pieptanarea genelor fara produs. Insist un pic cu peria pentru ca desi naturale se aseaza bine in momentul cand pun mascara se revolta si o ia care incotro, se rarefiaza inegal sau stau unele mai sus altele mai jos. Daca nu imi place rezultatul le cumintesc cu clestisorul de curbat dar nu-i un must.
Imi place ambalajul, nu-i vorba ca sugereaza ideea de plump, dar il manevrez mai bine decat pe cele subtiri si la perie chiar tin sa fie voluminoasa. Poate-i o prejudecata dar nu cred ca un pieptan va reusi vreodata sa volumizeze asemenea unei periute, si pastrez ramasitele MaxFactor Masterpiece tocmai pentru a-i folosi pieptanul pentru un periaj final peste Colossal sau un altul.
Nu curge si nu il gasesti pulbere sau graunte sub ochi la un timp dupa aplicare, si nici nu se lasa imediat ce ti se umezesc genele din varii motive.
Si totusi, ceva ii lipseste fata de Turbo Boost...nu imi dau seama ce, dar cred ca se vede usor mai artificial, mai plastic decat catifelat. Alungirea e slightly mai buna decat la Turbo insa.
In alta ordine de idei, pe unul din blogurile de makeup pe care le urmaresc, Skin Deco, se face o comparatie intre Colossal si varianta lui exclusiv pentru piata asiatica, the Magnum. Arata la fel, insa efectul ultimului mie mi se pare superior. Probabil ca era logic sa fie mai intens avand in vedere nevoile mai mari, asiaticele au genele mai scurte. Diferenta arata cam asa:













Deasemenea, am avut ocazia sa fac comparatia cu the Falsies. Prefer Colossal pentru ca desi primul alungeste extrem, e prea fin si trebuie sa insisti minute in sir cu multe straturi ca sa ai volum consistent. Si prefer sa fie bogate si decente ca lungime decat foarte lungi si rare.
A costat 29 lei.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Corsage flower - multifunctionalitatea unui accesoriu

Intotdeauna cand ma gandeam la corsaj imi veneau in minte doar evenimente cu eticheta, asemenea nuntilor ori balului de absolvire. Evident, nu cele de la noi, fiindca in liceele din Romania cred ca exista mai multa preocupare pentru epatare, brand la vedere si glitter decat pentru un asa accesoriu romantic dar considerat invechit. In plus, imaginatia mea se concentra in jurul florilor naturale, mostly orhidee. Anul acesta insa am regasit florea corsaj din material textil, piele sau inlocuitori nu doar in serile speciale si clubbing trends ci si pe strada asortate la maxi-dress si flats, indiferent de momentul zilei.
Mi se intampla rar sa cedez tendintelor, fie descopar printre primii ceva care in scurt timp devine umiforma si incepe sa nu-mi mai placa si nu mai port, fie le vad peste tot si ma plictisesc sa le admir la altii asa ca deja nu mai are farmec sa-mi iau si eu acel lucru.
Mai sunt si exceptii cand ma obsedeaza efectiv, asa cum s-a intamplat anul trecut cu cizmele albastru electric apache style, pe care le-am luat fara sa-mi pese ca sub o forma sau alta toata lumea purta incaltari cu franjuri si piele intoarsa, si le-as purta la nesfarsit daca nu mi-ar fi venit ideea geniala sa le iau pe umezeala si sa le stric.
Floarea prinsa in par imi aminteste de cultura latina, Andaluzia, flamenco, coride. Desi vizual ma incantau, nu m-a tentat sa imi achizitionez nici macar una pentru ca le percepeam exclusiv ca accesorii pentru par si e un domeniu unde imi pot da doctoratul in ingrijire suprapus pe un remarcabil non-talent in styling. Stiu sa il intind, sa ii fac bucle largi nu prea armonioase, sa il prind pony si coc simplu micut. Doar din elastic si hai maxim o agrafa, insemnand. Asa ca nu ma prea vedeam cu trandafiri in cap, si cand ceva nu te reprezinta risti sa se vada stangacia si nesiguranta. Cateodata ma uimesc pe mine insami cat de ignoranta sunt in unele privinte, pana sa imi zica o prietena nu mi-a trecut prin minte ca e un accesoriu multifunctional si ca majoritatea au dublu sistem de prindere ca sa le poti utiliza drept brose. De curand mi s-a pus sa imi iau si eu cateva, si am inceput discret cu 3. Albastru navy, piersica si bej inchis. Imi cumparasem 2 cardiganuri si mi se pareau cam cah asa ca atare, parca prea simple si oarecare. Mai erau si no name si nici calitatea nu m-a dat pe spate, asa ca aveau nevoie de ceva care sa le flateze. Daca tot le-am luat, m-am infiintat putin si pe la oglinda sa vad cu mi-ar sta in par. Spre surprinderea mea, in imensa-mi vanitate, mi-a cam placut rezultatul. Nu stiu daca chiar o sa indraznesc sa ies cu ele pe strada, dar parca imi pare rau ca a trecut vara si nu le-am purtat si eu intr-o seara mai cocheta. Nu-i nimic, aparatul meu foto o sa le iubeasca si inauntrul peretilor.:)
Mi-s asa dragi ca le tot studiez, parca as vrea si alte culori, texturi, si oversized...le-as putea folosi pentru a reinventa o geanta, o pereche de sandale cu barete simple, o curea, sa le adaug unui colier multiple strands din perle, zale sau mixaj, ori poate sa le port la mana aplicate unei bentite satinate sau unei bratari din siraguri. Chiar poti face infinite combinatii si poti da personalitate unui outfit oarecare sau de care te-ai plictisit in forma initiala, fie ton sur ton fie contrastante, izolat sau alaturi de alte cateva.






















I

vineri, 17 septembrie 2010

It used to be my playground...


"This used to be my playground
This used to be my childhood dream
This used to be the place I ran to
Whenever I was in need
Of a friend
Why did it have to end
And why do they always say
Don't look back
Keep your head held high
Don't ask them why
Because life is short
And before you know
You're feeling old
And your heart is breaking
Don't hold on to the past
Well that's too much to ask
Live and learn
Well the years they flew
And we never knew
We were foolish then
We would never tire
And that little fire
Is still alive in me
It will never go away..." (Madonna, This used to be my playground)

Pe Alina am cunoscut-o acum o saptamana, cand "bantuind" ca de obicei in blogger am gasit un comentariu in care imi dezvaluia ca m-a nominalizat pentru "I love your blog". Urmarea logica, am intrat sa ii vizitez blogul si sa ii multumesc, si astfel am descoperit ca se ocupa cu ceva atat de drag mie, accesorii hand-made. Nu mai e un mister pentru nimeni ca am un detector de cercei, mostly, si tot "frunzarindu-i" postarile am ajuns la cateva perechi de lut pictat ce mi-au placut mult. Ma gandeam sa imi achizitionez cateva portrete, pretul e mai mult decat accesibil, dar m-a descurajat un pic povestea cu livrarea posta nefiind tocmai aproape. Din fericire am avut inspiratia sa citesc "Despre mine"(ma pierdusem printre accesorii) si am constatat ca locuim in acelasi oras, si, ulterior, in acelasi cartier. Lucky me, foarte la indemana deci.
Imi placusera modelele Alice in Wonderland, si acesta. Numai ca unul din piticii mei de pe creier a inceput sa tropaie entuziasmat de perspectiva personalizarii astfel incat sa am ceva numai al meu. Am o pasiune pentru citate si mesaje haioase, si imi place sa modific tot ce imi iau fie pentru ca imi pare incomplet fie pentru a-l reinventa dupa un timp de purtare. Partea frumoasa, Alina a fost receptiva si a acceptat sa imi scrie si imprime ce-mi doresc. Pentru moment, dorinta a insemnat un portret Marilyn, un mix intre doua citate in latina, si o constructie pe care am vazut-o candva intr-un editorial de machiaj scrisa cu eyeliner pe pleoapele inchise.
Imaginatia mea nu are insa conceptul definitivat, in sensul ca am sa ii modific un pic. Imi plac cerceii lungi si bogati, si fiecarei perechi am de gand sa ii adaug lant intre tortita si corp.

Acest citat, care-i de fapt un melanj, sper sa se regaseasca intr-o zi sub forma de tatuaj pe pielea mea. Per aspera ad astra inseamna "printre spini pana la stele" si l-am descoperit pe incheietura Marinei Dina, iar Alis propriis volat semnifica "zboara cu propriile-ti aripi" si mi-a parvenit cand cautam inspiratie pentru un articol din citate si versuri. Mi s-a parut ca se potrivesc si ca suna mai bine impreuna, asa ca tatuajul le-ar cuprinde pe ambele. Sunt un pic addicted la acest citat si atunci cand am hotarat sa imi scrie ceva a fost primul flash. Am insistat sa fie scris de mana, mi se pare mai personal, asemenea unui mesaj sau unui rand dintr-un papirus. Vor primi un sirag de zale, sa zicem 8-10 cm, si cel mai probabil o funtita din voal negru la baza tortitei ori deasupra corpului de lut.

Sunt facuti din fimo roz, am vrut sa am si un altfel de fond decat alb si nu avea lut in aceasta nuanta. Dimensiunea e ceva mai mare decat la celelalte doua perechi, fiindca voiam sa experimentez ca sa imi pot stabili cateva coordonate pentru viitoarele "proiecte" pe care Alina sper ca va consimti sa mi le sprijine cu 90%. De restul 10 le mai pun lanturi, funde, pietre...asta asa, ca nu cumva sa ramana ceva neatins de "geniul" piticilor mei cerebrali si vizuali :) Au primit 5 gaurele pentru ca intentionez sa le aplic 5 lanturi curgatoare, si posibil o fundita de voal negru sub tortita.


Well, de data aceasta talentul meu de fotograf amator nu prea a functionat si oricat am incercat nu am reusit sa gasesc unghiul potrivit incat sa nu intre blitz-ul. Inca nu era suficienta lumina pe pervaz, imaginea nu-i clara, dar ii puteti vedea mai bine in poza de grup. De ce Marilyn? Nu stiu, am o slabiciune pentru ea lately. Coincidenta face sa am si un tricou cu acelasi imprimeu. Poate o s-o mai regasiti sub alte variante si in perechile viitoare, mi se pare aparte imprimarea portretelor pe bijuterii, eu cel putin reactionez cand vad asemenea piese. Nu cred ca trec neobservate si nici nu ai prea multe sanse sa devina uniforma.
Am sa le inserez zale intre tortita si corp, ii vreau lungi.

Daca aveti idei si isi doresc sa paraseasca acest stadiu in favoarea materializarii, puteti cauta sprijin aici. Eu apreciez nespus disponibilitatea ei de a colabora, s-a straduit sa iasa totul asa cum imi doresc si sa imi ofere detaliile necesare sa aleg mai usor. Mostre de scris, de culoare, sugestii de tehnica. Si in nici un caz nu a luat decizia mea de a-i personaliza drept un afront la piesele disponibile pe blog sau la starea lor actuala, imi plac mult si ca atare dar vreau sa imi adaug si eu "mana".
All in all, am gasit un motiv sa zambesc si azi.

miercuri, 15 septembrie 2010

Din nou despre accesorii : newcomers by Anca's makeupyourmind

Acum ceva timp am participat la concursul organizat de Anca pentru a celebra primul anisor/dintisor al blogului ei, si ideea era tare "incapatoare" in sensul ca trebuia sa lasi un comentariu in care sa povestesti ce produs, cosmetic sau nu, ti-ai dori sa poti inventa. Am avut sansa sa incline balanta in favoarea mea, desi visul cu o capsula sau sampon care sa-ti schimbe parul in wavy, curly, flat si viceversa nu va cunoaste materializare secolul acesta si noi tot cu placa, ondulator sau bigudiuri o sa il contorsionam si prajim. :)
Ieri am fost sa imi ridic pachetul, stiam ca este vorba despre un portfard caci fotografia lui aparuse deja in momentul lansarii concursului dar asta nu era tot, inauntru fiind si doua pandantive hand-made. Cred ca si restul fetelor care au participat isi doresc sa dezvalui premiul in intregime, asa ca here there is:

1. Portfard material textil

Noul meu portfard "oricand si oriunde". Nu prea investesc in artficiile "depozitului" meu cosmetic si astfel intotdeauna imi lipsesc recipiente, pensule, etajere. Asa ca detineam doar portfarduri deloc practice din cauza design-ului si dimensiunilor: o borseta oversized pe care nu o pot lua decat in bagaje cand plec in vacanta, un portfard Dior alb tot sub forma de borsetuta voluminoasa pe care il fac praf mereu in ciuda faptului ca l-am tapetat pe interior cu staniol, si un portfard din voal Maybelline, un fel de sacut, singurul pe care il mai puteam strecura in vreo poseta pentru ca ocupa mai putin spatiu. Insa acesta din urma nu ma incanta deloc pentru ca forma il facea usor de distins prin peretii gentilor mai inguste, ca si cum as fi avut un bolovan la purtator, si pentru ca se vedea prin el si de cate ori il scoteam ajungea sa fie devorat de "spectatori". Si nu prea imi place sa imi umble cineva in farduri si cu atat mai putin sa constat ca in secunda de neatentie cineva are ideea geniala de a-mi folosi dermatograful sau rimelul in conditiile in care intotdeauna am avut probleme cu sensibilitatea ochilor si conjunctivita.
Este incapator, 17 x 12cm, numai bun pentru poseta (exceptandu-le pe acelea in care abia iti incap mobilul si portofelul). Materialul imi pare rezistent, cred ca este bumbac, si mai ales pare usor de curatat. Eu incerc sa imi pun cosmeticele intai in pungute si apoi in portfard dar se mai intapla sa se rupa sau sa le arunc la repezeala si asa ma trezesc cu pete de pudra, fond de ten sau vreun fard spart. Si fasul borsetelor era greu de curatat chiar si cu peria, pe acesta il pot spala de mana fiind moale. Imprimeul este haios si culoarea tine la "tavaleala", nu stiu cum fac dar desi am fobie de pete si ma feresc cat pot mereu reusesc sa ma aleg cu ele. Asa ca pentru mine nuantele inchise sunt ideale.
Nu puteam decat sa ma bucur ca pe langa obtinerea unui hand-made facut cu pasiune si care incanta privirea prin veselia modelului m-am ales cu un obiect de care chiar aveam nevoie si parca niciodata nu-mi venea sa investesc gandindu-ma ca las' ca mai asteapta, mai bine imi iau acum un rimel, etc. Ideea e ca te uiti la imprimeu si iti apare un zambet, e tare cute.
Poate aruncati o privire aici sa vedeti si alte modele de portofele/portfarduri relizate de Simona.

2. Colier ladybug

Dupa cum i-am spus Ancai si aici pe blog de cateva ori, desi mereu imi infig labutele pe la gatul altor fete incantata de podoabele lor, eu evitam sa port ceva la gat atat pentru ca imi pare cam scurt si am o obsesie sa nu cumva sa ma rotunjeasca la fata orice "imbracaminte", dar si pentru ca am obiceiul sa port cercei foarte lungi si incarcati si sa nu exagerez. Intotdeauna ma gandeam ca as putea incepe sa port si eu coliere, Ana si Koko ma tot incanta cu piese frumoase, dar parca nu imi venea sa imi cumpar si tot in cercei dadeam iama prin magazine. Acum am un motiv in plus caci nu mai pot spune ca nu detin, am chiar doua si deloc oarecare. Dintre cele doua (il postez imediat si pe robo) momentan acesta imi place cel mai mult, poate si pentru ca mereu mi-a placut cum imi sta in mov. Mi se pare deosebit si inedit, sunt convinsa ca va atrage multe priviri si amprente.:) M-am tot gandit cu ce ar merge mai bine si cred ca ar face un ansamblu placut cu topuri oversized, eventual pe un umar si asimetrice. Cam asa. Trebuie sa-i fac si poze la purtator, caci sunt convinsa ca v-ati da mai bine seama cum arata integrat intr-un outfit jucaus.
Meanwhile, gasiti coliere hand-made asemenea alui meu aici. Cred ca deja am zarit si eu inca unul la fel de sweet, acesta. Nu ai cum sa treci neobservata cu un accesoriu original, e totusi altceva decat vezi prin magazine la tot pasul si regasesti apoi la inca 10 persoane.

3. Robotei

Roboteii sunt preferatii Ancai si adevarul e ca sunt dulci. Eu sunt putin dobi, ma tot invarteam sa gasesc lumina perfecta pentru o poza cat mai clara si abia atunci am observat ca ea (din punctul meu de vedere ea e rosie) are inimioare pe post de ochi. Cred ca trebuia sa fie invers, caci noi iubim cu sufletul si ei iubesc cu ochii.:)
Sunt confectionati din plexiglass.
Lanticul este lung, ca si cel de la ladybug-ul meu mov. Cred ca-i mai putin pretentios decat gargaritele pentru ca pandantivul nu-i voluminos si deci e mai usor de asortat si purtat.
Inca o piesa care probabil va atrage privirea si nevoia de a atinge, zambetele sunt garantate in ambele cazuri.
Daca va doriti roboteii sau alte minuni din plexiglass colorat, puteti gasi aici o varietate.
Multumesc inca o data atat Ancai cat si fetelor care au contribuit la realizarea produselor ce au constituit premiul, si la cat mai multi anisori/dintisori blogului.

marți, 14 septembrie 2010

Vintage lucky day + high-heeled wedges

Astazi am fost la posta sa ridic premiul castigat acum ceva timp pe blogul Ancai, careia ii multumesc inca o data pentru ideea organizarii si pentru atentia acordata post-concurs, in sensul ca mi-a confirmat de cateva ori ca nu a uitat de mine si ca il voi primi in cel mai scurt timp.
Cum ajung foarte rar pe str.Unirii si era poate ultima zi frumoasa si calduroasa, inca potrivita pentru maxi-dress si flats, am hotarat sa abandonez masina intr-o parcare si sa ma plimb pe jos pentru a ma bucura de atmosfera placuta. Stau asa mult singura in casa, pe blogger sau citind manga ori vreo carte, incat chiar ma rup de realitate si am senzatia ca pana si pielea capata paloare, pe langa durerile de cap aferente. Asa ca uneori simt nevoia sa ies si sa ma plimb pur si simplu prin multime, si sa ma energizez cu soarele pe care altfel nu il sufar si de care ma izolez cat pot in camera. Culmea, camera mea e cea mai invadata si luminoasa, si ma scoate din minti intensitatea caci eu ador sa tolanesc in pat cand afara e racoare sau macar cer intunecat.
Am trecut pe langa un gang din acela fara porti ce duce la o curte cu aglomeratie de mai multe case, reminiscenta vremurilor apuse. In acord cu locul, proprietarii scot uneori afara cateva masute pe care insira diverse amintiri si obiecte, de la carti ingalbenite la chei, ceasuri, lanterne, gablonturi, electronice mai mult sau mai putin functionabile. Nu stiu de ce nu le-am studiat niciodata, imi era parca greu sa ma apropii si sa le invadez trecutul. Azi insa am trecut asa aproape ca mi-a fost imposibil sa ignor musuroaiele de bijuterii depuse pe tavite sau in cutii din acelea metalice de biscuiti. Erau atatea piese frumoase ca nu mai stiam la care sa ma uit si imi era teama ca fiind asa alambicate sigur pe undeva exista si ACELEA pe eu le voi rata. Din pacate, multe necesitau restaurare, fiind fie rupte fie cu pietre lipsa, sau, in cazul cerceilor, nu aveau pereche. Mi-au placut asa mult cativa ca m-am gandit serios sa ii cumpar desperecheati dar am renuntat pentru ca erau putine sanse sa ii pot purta, nu semanau deloc intre ei si erau si opulenti incat era cam ciudat sa port doar unul, asa pentru asimetrie. Nu-s atat de nonsalanta si extravaganta.
Cred ca am stat mai bine de jumatate de ora incercand sa explorez musuroaiele scintilante, si dupa uimirea si atentia proprietarei nu cred ca are prea des clienti. Nu stia cum sa ma ajute mai bine sa gasesc ce imi place si mi-a promis sa caute perechile lipsa, invitandu-ma sa revin peste o saptamana cand o sa-mi mai aduca sa vad si altii. Acum parca imi pare rau ca nu am mai luat si altele, desi cele mai multe erau colierele si chiar nu port.
Majoritatea cerceilor avea sistem de prindere clips si era oversized, just my type dar ii prefer totusi pe cei candelabru caci acestia imi par cam pretentiosi si prea...lady-like. Chiar nu am idee unde si cu ce o sa ii port, sunt mai mult Ana decat Ramona, insa pentru nimic in lume nu regret achizitia si nu as renunta la ei. Uneia din perechi chiar ii lipseste tortita si va trebui sa i-o inlocuiesc, dar cand oare m-a oprit un asemenea detaliu nesemnificativ?
Imi place aspectul used al metalului auriu, imaginatia mea zburda in flash-uri cu mosteniri misterioase si comori ascunse prin poduri si dusumele.
Nu port brose dar nu m-am putut abtine, o lasasem jos si m-am intors dupa ea. Mai bine sa-mi prisoseasca prin vreun coltisor decat sa o visez apoi cu jind. Poate am sa ma bucur candva de ea deasupra cascadei de volane inspumate ale unei camasi, asemenea cameelor.
Fiecare a costat 5 lei si banuiesc ca acesta era pretul standard pentru orice gablont, existau chiar si bijuterii din argint dar deteriorate sau cu piatra/-ele lipsa. Stiu ca i-am promis lui Rebi ca nu mai dau banii pe tinichele si ca o sa imi cumpar lucruri de care chiar am nevoie, dar erau prea frumoase si speciale ca sa nu ma lipesc de ele. Si nici nu am devalizat bugetul adesea inexistent. Uite Rebi, de banii astia tu mananci o pizza si eu imi iau "tinichele". :)
Cred ca tocmai parfumul de epoca pe care il imprima aspectul uzat ma incanta, zgarieturile sau pietrele cazute le dau personalitate si as putea cu usurinta construi o poveste speciala in jurul fiecarei piese. I-am privit de nenumarate ori de cand am venit, ma fascineaza ideea trecutului infiltrat in fiecare por al metalului, ma gandesc cum arata persoana care i-a purtat, ce fel de viata a avut, daca a fost fericita sau nu pavoazandu-si clipele cu opulenta lor. Sunt convinsa ca nu a fost o prezenta neinsemnata si ca trecerea ei prin timp nu a fost nici palida si nici imemorabila.


Cu sufletul impacat si entuziamat de ineditul achizitiilor, am mai facut cativa pasi pe drumul spre parcare. Inca o data avusesem prilejul sa constat ca poti gasi lucruri frumoase chiar si acolo unde te astepti mai putin, si in general am un detector si cheap and (hope so) chic. Asa ca am intrat intr-un magazin oarecare, unde nu calc nu din snobism ci pentru ca ma enerveaza aspectul de piata aglomerata unde gasesti tot ce ti-ar putea cuprinde imaginatia, mai putin ce-ti trebuie. Ma oboseste dezordinea si ineficienta aranjarii produselor, n-am chef sa stau jumatate de ora sa scanez dupa o agrafa. And here they were....mi-au acaparat privirea din cauza tocului impresionant, cred ca are 15 cm, si inevitabil i-am ridicat sa ii studiez ca sa ma pot minuna si mai mult ca cineva ar putea candva merge pe asemenea stiletto ametitor. Imi plac tocurile, dar le port prost pentru ca am o problema cu picioarele late ce se umfla imediat si usor si care fac orice incaltari incomode. Nu-s genul care pare ca s-a nascut purtandu-le, de multe ori ma cam chinui si sa stau pe ele si sa merg natural. Numai ca am reusit sa gasesc o combinatie fericita, platforma ascunsa atenueaza suficient de mult inaltimea tocului si astfel calapodul nu mai e atat de abrupt. Daca erau pantofi nu cred totusi ca erau comozi pentru ca piciorul tindea sa se duca in fata si sa fie tasat mult la varf, caci o presiune exista totusi. Am reusit sa stau pe ele fara sa ma sprijin de mobila si pereti si fara sa adopt notoriul mers "in genunchi", si m-am plimbat ceva si prin casa si prin curte. Nu ma gandeam ca o sa fiu in stare in viata asta sa imi mentin echilibrul dincolo de 10 cm, asa ca-s tare incantata. Singurul aspect mai neplacut, dar pur subiectiv poate, e ca unor glezne groase nu li se potrivesc incaltarile foarte "imbracate" si nu stiu cum vor arata cu rochie sau fusta. Culoarea inchisa si designul plin taie glezna scurtand piciorul, mai ales daca nu te bucuri de osatura fina. Si aici ma incadrez si eu, dar nu-i problema caci le pot lua cu pantaloni.
Nu prea am haine si incaltari maro, nu stiu ce am cu aceasta culoare dar nu imi spune nimic. Apoi am tot vazut pe blogurile de fashion si ma gandeam ca n-ar strica o pereche la casa omului.:) Daca tot am descoperit mirajul nude, let there be also brown.
All in all, or fi ele de pitzi (ma astept sa citesc si asta) dar ma bucur ca le-am gasit si am sa le exploatez vara viitoare. Ar trebui sa ma uit dupa pantofi, botine, cizme, imi sunt cu adevarat necesare. Dar cine putea rezista pretului?O pizza si un suc. 25 lei. Forgive me Rebi for i have sinned! :)

Models own

Nu cred ca mai este un secret pentru nimeni pasiunea mea pentru manechine. Ador siluetele filiforme, fara sa promovez insa anorexia. De fapt in majoritatea cazurilor nici nu este implicata, fiind vorba despre fete cu o constructie androgina by nature si nu by starvation. Sunt incredibil de subtiri fara sa depuna eforturi considerabile, osatura fina, pometi sculptati, trasaturi pregnante ai adesea atipice, care fascineaza tocmai prin neincadrarea in standarde si proportii. Kate Moss si Devon Aoki sunt doar doua exemple, teoretic nu ar trebui sa fie considerate beauty idol fiindca analizand ansamblul pe bucati constati suficiente defecte si disproportii. Sunt destul de scunde, foarte slabe si deloc armonioase, culoarea ochilor sau buzele nu ies cu nimic in evidenta. Si totusi, o industrie intreaga le divinizeaza. Inclusiv eu. Despre Kate un fotograf al carui nume imi scapa afirma candva ca pare fiica nelegitima a unei printese birmaneze cu un rechin-ciocan, iar Devon e rezultatul unui melanj de trasaturi japoneze si anglo-saxone, atat de adorat in ciuda celor doar 1,65cm.
In Romania nu mi se pare ca exista atata diversitate si relaxare in domeniu, tin minte ca Norina Sandra, care nu prea s-a bucurat de succes dincolo de un videoclip al trupei Voltaj, povestea ca aici e prea inradacinata conceptia ca daca nu ai fusta scurta, tocuri si tona de machiaj la 12 ziua, esti considerata insipida si rar starnesti vreo reactie, in timp ce la New York de la masina si pana la intrarea in cladire, nemachiata si imbracata casual, primeste nenumarate complimente. Si ca nu si-ar pune niciodata silicoane pentru ca ar insemna sa nu mai lucreze, afara nefiind deloc apreciata aceasta trasatura. Cand aici e cred ca primul lucru pe care fetele il fac atunci cand reusesc sa puna mana pe un contract prolific. Si evident intregul arsenal, unghii, solar, extensii, haine si accesorii cu branduri la vedere. Sunt destule modele ce par desprinse din intersectia chirurgului estetician si a saloanelor de infrumusetare cu cluburile, spre exemplu mie Claudia Neghina nu imi spune nimic. A,ba da, Nicu Gheara, St.Tropez si abonament la tabloide. Ca sa nu mai continui...Daca o lipsesti de fastul outfiturilor, de machiaj si de vopseaua de par, nu cred ca e cu ceva diferita de Angela de etajul 3, ba sunt convinsa ca e o prezenta stearsa si deloc interesanta vizual. Pur si simplu nu are clasa, indiferent cate mii de euro costa rochia si accesoriile de pe ea.
Imi place mult sa bantui pe altamira models off duty, ma fascineaza mai tare models' day offs si backstage decat catwalk-ul. E interesant sa le vezi dincolo de stralucirea si extravaganta podiumurilor, lipsite de coafuri si haine fabuloase, de machiajele celor mai abili make-up artisti si de accesorii in fata carora iti pierzi concentrarea. In general sunt usor de recunoscut chiar si pe strada, dar intr-un alt sens decat la noi. Sunt sensual-cool nu sexy-porn, foarte rar machiate caci ar fi culmea cand stai ore in sir zilnic cu farduri si vopsele pe corp si fata sa-ti mai doresti si dincolo, adesea imbracate simplu, eventual cu un accesoriu deosebit(cel mai des e vorba de pantofi). Plus ca-s pasionate de vintage si mixeaza cu dexteritate vreo piesa de rasa cu haine pescuite dintr-un second oarecare, daca nu posedau nativ atunci si-au educat impecabil simtul estetic incat oricat de ciudate ar fi partile separate ale ansamblului rezultatul e destul de relaxat si firesc. Eu nu as purta 4-5 inele oversized concomitent, nu am nici atitudinea si nici taria necesara sa fac fata prejudecatilor estetice made in Romania. Dar ador aceasta supra-accesorizare, mai ales asezonata la unghii scurte nude sau in culori intense, asa cum intalnesc des pe altamira.

Un specific la care iarasi subscriu este integrarea in tinuta sau chiar construirea ei in jurul unei perechi de daisy dukes. La fel de sexy ca si o mini jeans skirt, dar mai practici si comfortabili. Fie ca parte a unui outfit simplu, curat, alaturi de un tricou oarecare din bumbac si o pereche de flats, fie a unui look mai eclectic, asortati chiar si la incaltari si bluze pretioase. Sunt atat de degajate si fresh, chiar pare ca le place ceea ce fac, nu ca aici unde 8 din 10 iti spun cat de grea e meseria lor si cate sacrificii implica. Pai si daca ti se pare asa greu de ce nu te-ai facut muncitoare in 3 ture la Electromecanica srl? Nature isn't fair...eu mi-as fi vazut visul cu ochii sa ma pot bucura de fastul industriei din interior si nu ca simplu observator.





















duminică, 12 septembrie 2010

Hair tag


Sadie m-a tag-uit ieri dar am amanat raspunsul pentru ca stiam cat ma pasioneaza domeniul si ca o sa scriu "romane" oricat m-as auto-restrictiona.
Ii multumesc ca s-a gandit la mine si a considerat ca am ce sa impartasesc cu voi, si invit la preluare pe oricine are timp, chef, si mai ales ceva de spus.

1. Ce tip de par ai?

Foarte fin si cu firul subtire, lipsa "cantitatii" ducand implicit la lipsa volumului. In special la radacini. M-am impacat cu ideea desi inca mai jinduiesc cand aud pe cineva cu parul mai jos de umar plangandu-se ca foloseste 2-3 cutii de vopsea(eu nu am ce face cu 2 si am parul pana aproape de fund) si ca nu stie ce sa-i mai faca sa nu se mai regenereze in cantitati industriale si cu viteza luminii. Nu-i cazul meu, nu-mi amintesc sa fi avut vreodata puful acela, de cand ma stiu am avut parul rar si atat de moale incat desi nu este greu nici buclele nu imi tin prea multe ore, indiferent de produsele folosite.
Din fericire nu am probleme cu scalpul, este un par normal. Usor wavy, aspect care ma cam seaca. Nu prea imi plac jumatatile de masura, mai ales cand optiunile oscileaza intre placa si ondulator de care ma feresc ca de michiduta. Asa ca il port ca atare, si cand chiar trebuie sa arat dichisita il indrept sau apelez la bigudiuri clasice. Foarte rar insa. In primul caz ma sperie caldura si faptul ca prin presare arata si mai rar, in al doilea necesitatea produselor de fixare.

2. Care este lungimea actuala a parului tau?

Pana aproape de fund, mi-am facut un tel din asta. In trecut indiferent ce faceam ma alegeam cu varfurile deteriorate constant si trebuia sa tund mereu, mai ales in perioada cand ma pasiona vopsitul si ma entuziasmau experientele coloristice care duceau la schimbarea vesnica a marcii si nuantei. Cu 15 straturi diferite, era chiar imposibil sa nu fie afectata structura firului si sa nu capete aspect poros. Acum ca pare sa creasca mai repede si sa nu se mai despice atat de usor chiar imi doresc sa il tin foarte lung, mai precis mi-as dori sa atinga oasele bazinului. In mai arata asa.

3. Cat de des iti tunzi parul?

Rar, cand chiar am nevoie sa elimin varfurile despicate ori sa scap de aspectul in V. Din fericire nu am mai avut probleme majore si nu a mai fost necesara interventia cu extract de foarfeca de prin februarie-martie, asa ca urmatoarea "macelarire" va fi dupa ce imi pun in aplicare dorinta de a ma reintoarce la culoarea naturala, operatiune ce implica sacrificiul catorva suvite pentru 10 min de decolorare si o ultima vopsire in saten deschis, sa se piarda prin marea de saten inchis si sa se confunde cu radacinile incat sa nu mai arate neingrijit pana creste tot.

4. Care au fost extremele legate de lungime pe care le-ai experimentat? Ai mai reveni la una dintre ele?

Acum cativa ani aveam parul mai jos de mijlocul spatelui dar veneam dupa un blond cenusiu home-made si incapatanarea mea de a nu-l scurta a dus la deteriorarea lui pana foarte sus. Asa ca atunci cand m-am dus sa ma tund pentru forma coafeza mi-a explicat ilustrativ ca de unde nu mai merge pieptanul e pierdut pe veci si ca partea aceea ar trebui indepartata daca vreau sa scap de aspectul ponosit. Asa ca m-am ales cu el pana la umar, si acum ma cutremur.:)

5. Iti vopsesti parul? Cat de des? Acasa sau la coafor?

Il vopseam acasa. Nu prea des, cam la 2 luni, si doar radacinile pentru ca in sfarsit ma hotarasem la o culoare. Acum insa nu l-am mai atins din iarna, desi sunt ferm convinsa ca nuantele inchise ma contureaza mai bine si fac chipul mai subtire. Mi se pare prea vicios si riscant acest cerc incat sa continui sa ma invart. O sa revin la saten deschis asemenea celui de la care am pornit si cel putin urmatorii ani nu mai vreau sa aud de vopsit.

6. Ce culoare ai si ce culoare iti doresti sa aiba parul tau?

Radacini saten deschis, lungime saten inchis. In curand o sa echilibrez prin inserarea unor suvite asemenea radacinilor ca sa fac trecerea mai usor si mai putin degradant spre culoarea naturala. Probabil ca nu mai am rabdare dincolo de sfarsitul acestei luni, vopseaua asteapta cuminte pe etajera dar am zis sa mai curga nuanta inchisa. Nu mi-e teama de procedura, am mai experimentat-o (descrierea aici).
Daca ar fi sa exemplific ceva ce imi delecteaza "papilele" oculare, mi-a placut cum imi venea tunsoarea si culoarea purtata la un moment dat de Helena Christensen(via taaz.com). Ador textura satinata si melanjul de tonuri, pur si simplu radiaza. Sunt convinsa insa ca ar implica un stilist talentat si costuri considerabile pentru a-i pastra aspectul impecabil. In plus, o mare contributie o au ochii deosebiti, foarte deschisi, si tenul sunkissed. Pur si simplu ador culoarea. Nici nu stiu cum sa o descriu, imi pare un amestec de variante very light chestnut cu irizatii dore.

7. Ai avut vreun experiment nereusit legat de vopsirea parului?

Cred ca toate am avut o culoare nereusita ori consecinte grave ale calitatii vopselei ori tehnicii deficitare. Cand experimentezi extreme acasa e imposibil sa nu o patesti. Spre exemplu in primul an de facultate mi s-a pus pe un blond cenusiu, si daca se putea peste noapte. Mi-am decolorat tot parul singura, acasa, cu faimosul Decobes. Am stat cu el pana am ajuns din inchis un soi de galben pui, apoi la cateva zile am pus blond cenusiu si chiar mi-a iesit o nuanta frumoasa, fara urma de reflexie roscata asa cum se intampla de obicei. Din fericire nu mi s-a retezat parul, nu mi-a cazut in manunchiuri, inca ma mir avand in vedere cat de fin si subtire este. Dar a devenit poros, mai ales de la umar spre varfuri a capatat aspectul acela ars, ponosit. Mi se incurca mereu, era un chin sa ma descurc mai ales ca e genul de par care acum il pieptani si apoi ti se pare ca nici nu l-ai atins. Nu am avut de ales decat sa ma tund pana la umar fiindca nici dupa ce l-am inchis la loc nu si-a revenit si dupa cateva luni de incapatanare si presata de prietene am facut pasul cel mare. Imi venea sa plang initial, de cand eram mica nu mai avusesem parul asa scurt.

8. Care au fost extremele legate de culoarea parului? Ai mai reveni la vreuna dintre ele?

Nu am avut niciodata culori traznite si nici nu voi avea. Verde, albastru, roz, chiar nu ma vad. Are si nebunia varsta ei, si in plus nu-s atat de nonconformista si nonsalanta incat sa fac fata privirilor piezise de acasa si de pe strada. Ca sa fiu sincera, daca prin absurd mi-ar veni ideea ca imi stau bine, cred ca m-ar dezmosteni tata si nu ar mai vorbi cu mine 1 an.:))
Dar am trecut prin tot spectrul blond, roscat, brunet. Blond cenusiu, blond mediu cu suvite platinate si cognac, castaniu inchis, cognac, aubergine, saten inchis, negru, negru albastrui. La blond nu cred, nu ai cum sa ai parul pana la fund si stralucitor indiferent de calitatea si costul produselor daca implica decolorat vesnic. In plus, eram foarte stearsa nemachiata. Nuantele de roscat sunt pretentioase, ai nevoie de un ten portelanat si cat mai lipsit de imperfectiuni, le asortezi greu, se intretin dificil si se deschid urat riscand sa te alegi cu suvite morcovii.
Brunetul e prea diferit de radacinile mele, imi place cum imi incadreaza si contureaza fata chiar si fara machiaj, dar nu mai vreau sa fiu nevoita sa ma vopsesc toata ziua.

9. Ce vopsea de par folosesti acum? Care au fost cea mai buna si cea mai proasta vopsea folosita?

Ultima folosita a fost Schwarzkopf Brillance, saten inchis. Mi-a placut mult efectul de oglinda, parul chiar stralucea si era matasos. Mi-au mai placut L'Oreal Recital Preference si Wellaton. La Palette imi place ca pot experimenta culori, se duce destul de repede si astfel scap de un eventual esec. In plus deschide mult, daca bagi un blond peste ceva inchis cu timpul reuseste sa il decoloreze neasteptat de bine. Cea mai proasta a fost Londa, mi-a stricat parul facandu-l poros, tern, varfurile se despicau usor.

10. La ce varsta ti-ai vopsit parul prima data?

La 17 ani, cu L'Oreal Recital Preference. Eram obsedata de imaginea omniprezenta in Cosmo si Elle a Letitiei Casta purtand chatain clair fonce, dar pentru ca nu am rabdare si am prostul obicei de a lua ceva, orice, numai sa nu ma intorc acasa fara nimic, am sfarsit cu chatain cuivre, mult mai inchis.Un castaniu cu reflexii mov. Pe urma au venit variatii de roscat, hai sa uitam.:)

11. Cat de des iti speli parul?

Cam la o saptamana, dar dupa 5 isi pierde volumul si se ingrasa la radacina. Daca ies in oras sau e vorba de un eveniment mai special in spal mai des ca sa il pot aranja. Cand incepe sa devina vlaguit il strang pony sau intr-un coc.

12. Ce produse folosesti la fiecare spalare?

Ulei de masline, sampon, masca. In rest mai alternez cand si cand diverse masti si tratamente home-made ori Plafar pre-spalare. Cand nu uit il clatesc cu otet de mere/vodca. Ii da luciu si aspect matasos.

13. Ce sampon folosesti acum? Care sunt cel mai bun si cel mai prost sampon folosite vreodata?

De ieri am Hofigal 5R, dupa Elmiplant Bio cu urzica si anterior cu nuc. L-am mai utilizat acum 3 ani cand am devenit interesata de Plafar, a fost samponul care mi-a salvat parul in perioada cand ma gandeam ca ma indrept incet si sigur spre calvitie. Imi place efectul racoritor asupra scalpului, a fost eficient pe vremea cand pe fond nervos facusesm scuame si prurit. Curata foarte bine dar daca aveti parul poros nu-i chiar o idee buna daca nu hraniti apoi consistent, cam usuca lungimea. Cele mai bune au fost clar cele Plafar si dermatocosmeticele, Hofigal 5R, Favisan nutritiv, Elmiplant Bio urzica si nuc, Neutrogena T-Gel, Eucerin. Cele mai proaste, daca imi amintesc bine caci a trecut o vesnicie, Dove si Sunsilk. Mi se ingrasa mai repede, am facut scuame, nu dadeau aspect matasos.


14. Ce balsam folosesti acum?

Nu prea folosesc pentru ca prefer hranirea intensiva oferita de masti.


15. Ce masca folosesti acum? Care sunt cea mai buna si cea mai proasta masca folosite vreodata?

Fudge 2 min, de care sunt incantata. In rest am ramas fidela in ultimii ani butelcutei Kallos cu placenta. Mi-au mai placut Avon Planet Spa cu masline, un Garnier Fructis adus de afara cand inca nu existau aici si pe care cumparand-o ulterior din magazine am avut neplacuta surpriza sa o detest caci nu semana deloc, Nivea cu ceva particule grunjoase, L'Oreal cea roz. Am aruncat dupa o minima folosire Kallos cu lapte care imi lasa parul imbacsit si mi-l vlaguia repede, Sunsilk, Oversa(de prin Billa).


16. Folosesti un tratament pentru par?

Da, sunt chiar obsedata. Le cumpar de la Plafar, cel caruia i-am ramas fidela este cel crema cu petrol de la Viva Natura. Dar cel mai mult imi place sa mi le prepar singura acasa.


17. Folosesti masti de par home made sau alte leacuri "babesti"?

Imi pot da doctoratul in materie.:) Uleiul de masline nu imi lipseste, m-am obsnuit sa stau cateva ore sau chiar toata ziua pre-spalat cu parul imbalsamat pe lungime. De radacini nu ma ating cu nimic de teama stimularii glandelor sebacee si pentru a nu potenta lipsa nativa a volumului.

Mi-ar lua cateva pagini sa prezint din nou uleiuri, tincturi si retete descoperite, asa ca cel mai simplu le gasiti aici si aici. Deasemenea, in apa de limpezire adaug otet de mere sau vodca.

18. Ce produse de styling folosesti in mod curent?

Niciunul, am oroare. In primul rand pentru ca oricat de blande si SF ar fi, la atingere tot nu se mai simte matasos si moale ca natural, si nu sufar sa imi trec mana printr-un par imbacsit. In al doilea rand mi-e frica de efectele asupra cuticulei, nu vreau sa imi usuce firul si sa ma aleg cu varfuri despicate. Oricum nu stau bine avand aceasta problema si fara sa il agresez, daca as incepe cu fixatoare si instrumente bazate pe caldura cred ca as tunde la el toata ziua. Din joi in Pasti cand chiar trebuie sa fiu coafata nu am de ales si apelez la fixativ, altfel mi s-ar desface repede. Dar asta se intampla poate o data la 2-3 luni si uneori nici atunci.


19. Ce instrumente de coafat folosesti in mod curent?

Pieptan cu dintii foarte rari si o perie rotunda din par, cu care imi aranjez spre interior bretonul care creste cu incetinitorul. Am o placa Remington 2X lata, imi mai amintesc de ea uneori. Bigudiuri clasice din plastic, dimensiune medie si mi-ar cam trebui mai mari. 8, suficiente pentru parul meu rar. Pe astea le folosesc mai des, chiar si azi, in ideea obtinerii unui plus de volum.

Si un ondulator no name pe care s-a asternut praful, nu m-am prea descurcat cu el si plus ca imi "prajeste" cositele.:) Nu am pic de indemanare si imaginatie in hairstyling, asa ca nu are rost sa detin un arsenal de instrumente pe care nu stiu sa le folosesc. O perie rotativa parca mi-as lua, dar bretonul oricum il voi lasa sa creasca iar pentru restul parului mi-s mai comode bigudiurile clasice atunci cand am suficiente ore la dispozitie.

20. Cum iti porti parul de obicei?

Cand ies si cand am chef de sedinte foto il las liber, in rest strans. Imi place mult parul strans dar posed una pereche urechiuse inestetice pe care nu le sufar in toata splendoarea lor si prefer sa le acopar. Acasa e mereu prins in coc, desi stiu ca e un DON'T pentru ca risc sa il rup strangandu-l atat de tare si agresandu-l cu elastic sau clama, plus ca nu respira. Nu las nici un fir pe fata, prind si breton si tot. Si mai fac pony tail, dar fara bucla aceea la breton pentru ca-s incapabil si non-talent.

21. Care este coafura ta preferata pentru ocazii?

Bucle lejere sau drept si usor tapat mai ales in crestet. Mi-ar placea ceva strans, dar stiu ca urmeaza sa fac poze si nu vreau sa stric imaginea , chiar nu ies bine cu parul prins :)). Acum ca am breton m-a incantat varianta taparii, atat breton cat si lungime, cu bretonul buclat pe spate. Nu-i tocmai de purtat pe strada, mai ales in cazul volumului oversized, dar imi plac nespus cele exagerate pentru catwalk. Din pacate nu reusesc sa gasesc acum fotografiile potrivite, asa ca am sa pun ceva apropiat si eventual editez mai tarziu.



















22. Care este coafura pe care ai purta-o sau ai purtat-o in ziua nuntii?

Nu m-am gandit, dar sigur nu va fi strans, sau macar nu in intregime. Nu mi-as dori ceva atat de elaborat si structural incat sa am senzatia ca mi se sparge daca ating.

Hai sa zicem cam asa :
Ca sa am aceste bucle lejere a fost nevoie de indemanarea si rabdarea unei prietene si un ondulator Rowenta, din acela cu 6 capete. Imaginati-va ca a folosit al doilea cel mai mic, si ca eram un fel de curly sheep nu mai lung de umar atunci cand a terminat de buclat. In ciuda fixativului si a buclelor mici, subtiri si stranse, tot s-a lasat. Daca as avea parul des si implicit greu probabil ca ar trebui sa mi-l apreteze cu aracet ca sa ma ramana ceva din coafura.:)


23. Exista o personalitate al carei par il admiri?Te-ai inspirat de la vreo personalitate in stilul actual?

Nu as spune personalitate...e vorba de un manechin autohton. Si ma refer strict la volum, textura, consistenta si aspect. De fapt chiar si culoare. E vorba de Raluca Potecaru, pentru ca parul ei lung, drept si bogat, cu aspectul acela greu, arata fix asa cum mi-as dori sa il am. Doar ca pe o asa textura as adauga bretonul Cleopatra pe care il ador si care pe firul meu fin si subtire nu cade bine, nefiind nici bogat si nici unitar cum mi-l imaginez eu ideal. In rest imi plac Kim Kardashian si Tyra Banks, rar am vazut imagini in care sa nu imi placa nuantele si coafurile lor.
Am postat fotografia Ralucai si a tunsorii careia i-as ramane semper fidelis daca firul de par mi-ar permite fara sa stau 1 ora in oglinda cu placa si perie. Pe un fir greu sunt mari sanse ca bretonul sa stea de la sine si sa nu se rasfire in cele 4 puncte cardinale la orice adiere.




24. Care este cel mai important lucru pe care il faci pentru ca parul tau sa arate bine?

Evit instrumentele de tortura pe baza de caldura, produsele de fixare si modelare, si nu ma lipsesc niciodata de masca de par post-spalat care pe langa hranire ma ajuta si sa il pieptan usor incat sa pierd cat mai putine fire.


25. Care este cel mai bun sfat pe care il poti da cuiva despre par?

Mai bine mai scurt si (cu aspect) sanatos si matasos decat lung si ars.